Poziţia în bilanţul contabil

Poziţia în bilanţul contabil a creanţelor şi datoriilor este reglementată în România prin OMFP nr. 3055 noiembrie 2009 (art. 24), reglementare conformă cu Directiva a IV-a a CEE. Astfel, în bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Precizăm că în modelul de bilanţ conform normei menţionate mai sus creanţele sunt prezentate în cadrul postului de bilanţ (capitol) B - Active circulante, iar datoriile sunt prezentate în cadrul posturilor de bilanţ (capitole) D - Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi respectiv G - Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an. În cadrul OMFP 3055/2009 sunt prezentate şi regulile de evaluare a creanţelor şi a datoriilor. Conform acestei reglementări evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor. Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare. Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.

Informaţiile oferite în cadrul posturilor bilanţiere pot fi utilizate la determinarea unor indicatori financiari necesari în analizele financiare şi în fundamentarea deciziilor manageriale. Astfel, informaţiile privind creanţele şi obligaţiile sunt folosite pentru realizarea unei analize diagnostic a situaţiei financiare a întreprinderii, analiză ce are la bază utilizarea celor două tipuri de bilanţ şi anume:

-    bilanţ financiar, apropiat de bilanţul contabil din România,

-    bilanţul funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie), fiind un bilanţ economic, construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri .

Poziţia în bilanţul contabil

Poziţia în bilanţul contabil a creanţelor şi datoriilor este reglementată în România prin OMFP nr. 3055 noiembrie 2009 (art. 24), reglementare conformă cu Directiva a IV-a a CEE. Astfel, în bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate. Precizăm că în modelul de bilanţ conform normei menţionate mai sus creanţele sunt prezentate în cadrul postului de bilanţ (capitol) B - Active circulante, iar datoriile sunt prezentate în cadrul posturilor de bilanţ (capitole) D - Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi respectiv G - Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an. În cadrul OMFP 3055/2009 sunt prezentate şi regulile de evaluare a creanţelor şi a datoriilor. Conform acestei reglementări evaluarea la inventar a creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă a creanţelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor. Pentru creanţele incerte se constituie ajustări pentru pierdere de valoare. Evaluarea la bilanţ a creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei în funcţie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar. În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor, astfel evaluate, se diminuează cu ajustările pentru pierdere de valoare.

Informaţiile oferite în cadrul posturilor bilanţiere pot fi utilizate la determinarea unor indicatori financiari necesari în analizele financiare şi în fundamentarea deciziilor manageriale. Astfel, informaţiile privind creanţele şi obligaţiile sunt folosite pentru realizarea unei analize diagnostic a situaţiei financiare a întreprinderii, analiză ce are la bază utilizarea celor două tipuri de bilanţ şi anume:

-    bilanţ financiar, apropiat de bilanţul contabil din România,

-    bilanţul funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie), fiind un bilanţ economic, construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri .

Analiza economico-financiară

Informaţiile pe care le obţinem prin analiza creanţelor şi datoriilor sunt cu precădere referitoare la poziţia financiară a societăţii pe întreaga perioadă supusă analizei reprezentată de 5 ani (2005-2009). Lucrarea este structurată în două capitole, astfel:

-   primul capitol conţine aspectele teoretice cu privire la indicatorii economico-financiari care pot fi determinaţi utilizând informaţiile oferite de valorile creanţelor şi datoriilor şi anume: corelaţia între durata de încasare a creanţelor şi durata de plată a obligaţiilor, corelaţia fond de rulment-necesar de fond de rulment-trezorerie netă, analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante, precum şi a elementelor componente ale acestora, analiza lichidităţii şi analoza ratelor de finanţare;

-   cel de-al doilea capitol are la bază informaţiile existente la nivelul societăţii SC Alix Avien Cosmetics SRL, deci presupune un studiu de caz în cadrul căruia sunt determinaţi şi interpretaţi indicatorii prezentaţi la capitolul anterior pentru o perioadă de analiză cuprinsă între anii 2005 – 2009.

Analiza economico-financiară reprezintă instrumentul fără de care orice societate este în pericol în competiţia acerbă a economiei de piaţă în care rezistă doar cei puternici şi nu în ultimul rând doar cei informaţi. A realiza o analiză înseamnă a determina raportul cauză-efect respectând în acelaşi timp raportul cost-beneficiu solicitat de managementul entităţii, în condiţiile unei concurenţe competitive.

Analiza economico-financiară

Informaţiile pe care le obţinem prin analiza creanţelor şi datoriilor sunt cu precădere referitoare la poziţia financiară a societăţii pe întreaga perioadă supusă analizei reprezentată de 5 ani (2005-2009). Lucrarea este structurată în două capitole, astfel:

-   primul capitol conţine aspectele teoretice cu privire la indicatorii economico-financiari care pot fi determinaţi utilizând informaţiile oferite de valorile creanţelor şi datoriilor şi anume: corelaţia între durata de încasare a creanţelor şi durata de plată a obligaţiilor, corelaţia fond de rulment-necesar de fond de rulment-trezorerie netă, analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante, precum şi a elementelor componente ale acestora, analiza lichidităţii şi analoza ratelor de finanţare;

-   cel de-al doilea capitol are la bază informaţiile existente la nivelul societăţii SC Alix Avien Cosmetics SRL, deci presupune un studiu de caz în cadrul căruia sunt determinaţi şi interpretaţi indicatorii prezentaţi la capitolul anterior pentru o perioadă de analiză cuprinsă între anii 2005 – 2009.

Analiza economico-financiară reprezintă instrumentul fără de care orice societate este în pericol în competiţia acerbă a economiei de piaţă în care rezistă doar cei puternici şi nu în ultimul rând doar cei informaţi. A realiza o analiză înseamnă a determina raportul cauză-efect respectând în acelaşi timp raportul cost-beneficiu solicitat de managementul entităţii, în condiţiile unei concurenţe competitive.